dincolo de timiditate…
Posted on: martie 21, 2010
Nimeni,probabil, nu este sigur pe sine tot timpul ca fiind increzator in propriile forte.Insa cei mai multi dintre noi am putea depasi aceasta stare de nesiguranta decit suntem in realitate.Timiditatea ar putea fi un rezultat legat de genetica ,din familia unde am fost educati dar si de experientele in care suntem implicati.Fiind mai sensibili de caracter,uneori,noi nu reusim cu brio situatiilor,reactia noastra nu este adecvata situatiilor si nici cu cei care se afla in jurul nostru.
Trebuie sa aflam care sunt motivele timiditatii noastre si apoi sa perseveram.Sa facem un efort pentru a ne invinge inhibarile,stangaciile.Sa gasim in noi capacitatea de a trece peste ele si de a dezvolta ceea ce avem mai bun in noi.Neavind incredere in noi insine nu putem actiona.
Cu vointa si curaj putem sa ne cultivam influenta noastra asupra tuturor lucrurilor care le facem.Noi actionam comform convingerilor noastre.Odata cu ele punem in miscare si celelelalte virtuti in momentul de ispita si criza.
Voi ,cei de acolo,cum va considerati…timizi sau nu?Cum treceti peste discomfortul primit in urma acestei stari sfielnice?
6 răspunsuri to "dincolo de timiditate…"
martie 26, 2010 la 14:05
Timiditate… poate intr-un fel doar cand sunt in preajma unui om extrem de puternic fata de mine… gen un profesor dur sau un sef despot.
In rest, desi pot parea ca sunt timida, nu sunt. Pur si simplu nu sunt genul de om care sa socializeze prea mult. Intr-un grup de persoane necunoscute prefer sa raman deoparte sa imi vad de ale mele…
Sunt oameni care socializeaza imediat, vorbesc cu straini in tren, in metrou, zic „Buna ziua” vecinilor de la 20 de m… eu nu sunt asa. 😀
Cred ca vointa e calea… si sa ai alaturi un prieten mai „infipt”. Am vazut multe persoane scapand de timiditate asa… aveau un prieten deloc timid, care mereu ii impingea de la spate, sa iasa in fata… si in timp, faceau de la sine…
martie 26, 2010 la 17:36
Da,am intilnit si eu asemenea caz,avind un om mai insistent si sociabil alaturi – te face sa te implici azi cu o idee,maine cu o discutie…si uite asa depasesti ”cercul propriei restingeri” si timiditatea ramane in urma.Insa,totusi trebuie sa incepi sa ai incredere in tine insuti care coordoneaza celelalte componente psihologice din mintea ta,caracterul tau,viata ta…
martie 26, 2010 la 19:43
Increderea vine tocmai din asta. Te implici, discuti indemnat de altul si… iti dai seama brusc ca „nu musca” strainii. 😛 Si capeti incredere… vezi ca nu e asa rau.
Acuma, depinde si cum te ajuta celalalt, ca intr-adevar, exista riscul de a deveni dependent de ajutor.
Dar pana la urma nu tot ce tine de caracterul nostru, de viata noastram, nu tine de ce ne-au invatat altii? Ce ne-au pus altii sa facem, ce ne-au ajutat altfel?
Invatam sa mergem privindu-i pe parinti cum merg, la inceput sprijiniti de ei, pana avem incredere sa facem primii pasi singuri.
Invatam harnicia, grija si multe altele de la cei din jur, prin exemplu, dar si prin impingerea de la spate a unui „prieten” mai priceput.
martie 27, 2010 la 05:42
Asa e, si totusi , initiativa trebuie sa vina din interiorul nostru de a depasi aceasta stare de timiditate.Cu cit mai mult vom infrunta propriille noastre conflicte,stanjenii,sfieli,erori si vom cauta propriile solutii cu atit vom cistiga mai multa libertate interioara si putere.
Trebuie sa fim flexibili si sa nu stam retrasi,sa nu intram in panica indiferent de circumstanta.
Cogito,ergo sum 
martie 22, 2010 la 21:51
undeva citisem, ca timiditatea este un defect al omului si nu o calitate. Ma gindesc, ca mai degraba e un defect al educatiei. Oricum ar fi nu e un plus. Cindva, timiditatea m-a oprit in loc in drumul spre succes. Acuma nu mai sunt timida, dar si drumul nu mai este…
martie 23, 2010 la 05:15
Oamenii care-s mai timizi isi dau mai putine sanse ca sa se incadreze in comunitate,nu se prea implica in discutii si situatii cu alti oameni.Ei nu se simt siguri in propriile capacitati decat oamenii care-s comunicabili si des implicati in practica.Da,am putea considera ca e un defect ,dar eu cred ca el se poate depasi.