Cogito,ergo sum

Archive for octombrie 2010

Halloween (or Hallowe’en) is an annual holiday observed on October 31, primarily in the United States, Canada, Ireland, and the United Kingdom. It has roots in the Celtic festival of Samhain and the Christian holiday All Saints’ Day, but is today largely a secular celebration.

Common Halloween activities include trick-or-treating, wearing costumes and attending costume parties, carving jack-o’-lanterns, ghost tours, bonfires, apple bobbing, visiting haunted attractions, committing pranks, telling ghost stories or other frightening tales, and watching horror films.

Omul traieste cu speranta
si …..

” Omul este singurul animal inzestrat cu ratiune” Seneca.Prin astea dezvoltindu-si capacitatile, abilitatile, motivatiile de a cunoaste,sa aprecieze, sa se autodezvolte,sa gandeasca , sa viseze, sa… spere.

Ce este speranta?De ce omul spera? Si daca are omul nevoie intr-adevar de ea?Toti oamenii spera, sau sunt si de cei ce nu-si fac nici-o speranta in viata lor?

Speranta este o stare , un sentiment a omului ce vrea sa realizeze in timpul viitor.Este o credinta in posibilitatea de a realiza o actiune.Se manifesta sub forma unui vis, a unei bucurii ce ar vrea sa se indeplineasca. Acel ceva face parte din viata de zi cu zi,atit cat trebuie sa il ocrotim si sa avem incredere de a-i da un rost. Speranta este vederea optimistului acceptind partea plina a paharului.

Omul spera si isi creaza visuri ca viata lui sa mearga inainte, fara de speranta el ar fi ca o pasare fara aripi.Isi ilustreaza viitorul prin stradania aspiratiilor si a puterii sufletesti.

Omul are nevoie de speranta pentru a continua cursul vietii.Pentru a putea aduna parte cu parte din visul sau.

O viata fara speranta, este sa accepti fara impotrivire situatiile dificile si defavorabile.Sa lasi sa moara sufletul din tine… Poate omul sa traiasca fara suflet?

Speranta mai este una din iluzii ce are un caracter frumos . Iar aceasta perceptie falsa, aceasta aparenta si fictiune, nu poate sa se realizeze indodeauna in realitate. Totusi sunt sperante care nu se pot atinge.Carora poate ca le-a trecut timpul, si noi eram ocupati cu altceva.Timpul nu-l mai intorci, iar speranta nu o poti imbratisa.
Si cea a doua parte a gandului ca, ”….omul moare cu regrete”, este foarte acceptabila si adevarata.
….. precum ….. eu deja am un regret ce o sa ma insoteasca pe cealalta lume 😉

Se spune ca, nemultumitului i se ia darul. Dar ce poate sa i se ia, cand si asa are putin (sau deloc).
Se mai zice, nu-l osindi pe D-zeu, bucura-te de ce-ti da. Ma bucur…
Dar, de ce la unii da asa de mult, iar la altii asa de putin. Cum sunt eu, sau tu, sau altul fata de ceilalti care au mai mult?
Imi dau seama ca la unii poate fi mai rea situatia decat la mine, sau tine,sau altul.Iar asta nu inseamna ca la el nu ma gandesc si nu imi pun intrebarea ”de ce?” la el e astfel.
De ce unii pot sa zboara cu racheta in cosmos, iar altii nu pot merge nici cu bicicleta ?(sau mai rau, nici pe propriile picioare).
De ce unii au casa cu 3 nivele si piscina, iar altii o odaie in care traiesc 7 persoane?(sau nu au nici un adapost).
De ce unii maninca in restaurante faimoase, iar altii se multumesc cu o felie de paine.
De ce trebuie sa credem, ca asa ne e dat?
De ce sa credeam, Ca asa e soarta noastra scrisa de sus?
Ca e crucea noastra si mai mult nu poti face nimic.
Nu am fost adorat de D-zeu, chiar de la aparitia mea?si m-a piedepsit cu minimum avut,cu neputinta de a razbate si eu, slabiciune si frica, discuraj si nestire….
Dupa ce criterii sunt alesi oamenii in fata lui D-zeu?
De ce unul se bucura prea mult, iar altul,un zimbet fals pe buze nu-l poate rataci ?
De ce…. ?,
de ce..? etc
De ce acum , imi vine in cap gandul -ca ateei sunt mai fericiti. Pentru ca ei nu au pe cine sa judece, sau sa intrebe ” de ce asa m-ai piedepsit?”
, nu au supranatural prin care ar crede ca Cineva le coordoneaza viata,sau le ghideaza destinul.

In seara asta 1001 de ”de ce?” – uri in capul meu se invirt si cred ca nu o sa gasesc raspunul la toate.

voi ce spuneti?
sau cat de des va intrebati ”de ce?”

Iti amintesti, ce mult eu te-am iubit ?
Calde-mi dulci cuvinte la tine au venit,
Imi amintesc , ce dor nebun aveam
In visul meu de noapte, cu tine cand dansam.

Iti amintesti cum te priveam in lung?
Si-mi era mahna ca clipele se scurg,
Imi amintesc ca nu ai vrut deloc
Nici maina,nici obrazul, sa-l saruti de-un haz de joc.

Iti amintesti ce despartire a fost?
Lasata ca o piatra, in drum fara de rost
Imi amintesc, ce mult eu te-am iubit
Si-acel timp, credeam ca-i far’ de sfirsit.

Cu pasi marunti si inceteniti ,
merg pe aleea frunzelor de Toamna…

Si frunze palede-aurii
Adie incet plutind in gol
Iar pe pamint se-asterne
Covoare ruginii

Si un copil se-amuza
Prin frunzele cazute
Si stopi de ploiae reci
Baltoace-n drum facut-au….

Iar o pisica neagra
Mai prinde-o raza calda,
Privind acel dans galben
A frunzelor de toamna…

############################################
Raul Nistru cu gulerul auriu in plina toamna

Se intimpla sa intilnim oameni ce au avut unele caderi , esuari in viata lor, – fie ca-s de cariera, fie ca-s de relatiile sociale, fie ca-s de relatiile de prietenie, ca-s relatie de familie, etc.
si…ca orice natura umana, incepem sa credem ca si noi ceilalti suntem la fel, sau am putea fi , neintentionind a ne demonstra ca putem fi altfel si ca putem avea alte rezultate.Nu ne ambitionam sa vedem ca noi putem face acel ceva sub o alta forma.
Da, chiar si din esecuri se poate invata,insuccesul tot este o experienta insa unii se lasa slabi si pun ”capacul”. Fara a contunua sa mearga inainte sa o ia de la inceput cu acceasi mentalitate de invingator.Fara sa treaca peste punctele slabe sa se motiveze ,sa se auto depaseasca.
Setarile acestea de discuraj,de neperseverenta ,de dezinteres, de neabordarea intentiei noastre ne aduce in viata disparitia. Ceva din noi moare… moare azi, moare maine, moare poimaine…. Cand, cum, de ce…nu ne dam seama, dar ajungem la un capat si constatam ca suntem neputinciosi in fata soartei , in fata pesonalitatii noastre, in fata vietii noastre care o traim.
Acest dezechilibru,aduce momente de criza spunind ca nu mai putem face nimic, nefocalizindu-ne spre cealalta extrema de a crede ca putem face miracole.Da, se accepta si se intelege ca nu poti schimba lumea, dar poti schimba lumea ta , si asta deja este un pas foarte mare pentru tine.
Deseori apare in mintea noastra acest „daca”,si ne spunem – ”daca as avea o casa mare”, daca as avea mai multi bani”, ”daca as avea studii superioare”,”daca as avea si eu putina fericire /sau noroc..” ,” daca as…avea etc, etc..” , toti vrem.. Dar totul ramane la stadiul de ipoteza.
Insa trebuie sa ne cream un cerc anume, cel de ”a fi”. Ajunge momentul in care trebuie sa credem ca toata schimbarea care trebuie sa o faci se incepe de la tine. Se stie ca nu e usor deloc, insa starea noastra interna fiind programata pozitiva, ne orienteaza catre solutii si actiune. Iar aceasta atitudine, ne creste in noi senzatia de o forta interioara si incredere in noi.
Trebuie sa tintesi in sus, daca nu pina la stele,macar mai sus decat esti tu. Iar asta poate fi o motivatie de o consideratie deosebita.Nu trebuie sa ne ascundem de viata si de dorintele noastre, de visurile noastre si aspiratii, de cautari si de necunoscut…

mi-am promis
ca n-o sa-ti scriu,
ca n-o sa vin un timp la tine.
poate uit…

si totusi,
am vrut sa te Salut!
doar un salut…
ar fi prea putin sau prea mult?
si sigur ca as fi vrut
sa te aud!
si nu ai sa stii vre-o data
cat de mult….

sa crezi…, merita oare?
dar sa nu crezi _
mai mult doare.
si spune tu acum,
daca poti,
daca e adevarat sau nu.

daca ar fi sa pot cadea,
as fi cazut demult.
dar nu pot,
oricat as vrea. _
sunt prizoniera ta!
in gand ,destin si fapta….


octombrie 2010
L M M J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Pagini

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 12 urmăritori

Cele mai bine evaluate