Cogito,ergo sum

Archive for mai 2011

.. ultimul sunet de clopotel pentru cei ce au absolvit gimnaziul si liceul.
Ultima intilnire cu colegii gramada si cu dascalii-profesori ce le-a cultivat dragostea de carte, cunoastere, respect, educatie si morala.
Careu solemn, cantec de dor de scoala, poezii de adio au recitat elevii, care isi au in vizor o alta cale, o alegere noua pentru ei….
”In urma noastra pasi marunti,de copil,
se pierd printre flori,
Petalele lor respira cu ani,
respira cu ploi si nisori,
Vai! cum auzim voci gangurind
sub un cer dres cu nori _
Iubitii nostri,neutatii nostri
si scumpi Profesori.


In urma noastra, aceasta vesnica casa
zidita in voi,
Mai lasa-un vesmant ros de vremi
si se imbraca cu noi,
Scrisori cu Adio va scriem pe fruntile
imbatrinite de dor _
In sufletul tau canta cerul si cu-n clopot,
iubit profesor.

In urma noastra, brate deschise
ne leapada in zbor,
Ne inaltam catre soare cu focul in inimi
aprins de-un fior.
Ajuta-ne Doamne, sa ardem mereu
ca lumina din flori,
Sa umplim o lume de lacrimi si pace,
in mii de culori! ”

O zi de bucurie amesticata si cu putina tristete.
Voi tineti minte, ultima zi de scoala, ultimul vals de adio..?

O instrumentala la sfirsit de primavara.
Nu ploua afara, ci zilele s-au scurs ca ploia pe geam… Timpul s-a scurs, odata cu evenimentele dorite si nedorite.
Singuri grabim timpul, asteptam sa treaca mai repede, sa se intimple niste lucruri mari, care credem ca ele ne vor face fericiti. Ne tragand atentia ca ziua de azi are minunata clipa de a ne trezi din nestirea existentei ei.
Si ce e mai important azi decat ieri, si ce va fi maine mai important decat azi ?!….simtul nostru, starea noastra de a intimpina dimineata c-un luci de soare de dupa frunza unui ram; un cantec de randunica insistenta sa-si faca un cuib la geamul tau; un aer proaspat de dupa ploaie….

Mai mereu evoluam ce avem, ce nu avem, ce trebuie sa avem, care ne consuma timpul si disperarea, fara sa ne focusam doar pe eternitatea timpului.
Amalgamul de emotii negative, distructive, stres, ne fura timpul nostru fara nici o jena.Si ne consuma toata energia pe care am putea s-o folosim in vafoarea la altceva. Sanatatea, vitalitatea, prosperitatea – toate acestea ne sunt sabotate. Cauza este una singura – lipsa de constienta.

Chiar daca ne mai sperie timpul de afara cate o ploita si o furtuna, oricum, weekendul a fost minunat. Am gasit si noi , prietenii, o buna dispozitie sa iesim la un frigarui. Timp frumos, aer placut, verde imprejur…. mai da Dmn vointa si putere sa ne relaxam. 🙂
Toate astea s-au vazut atunci, cand in jur erau imprastiati grupuri de oameni petrecand o duminica frumoasa.






A fost gustos!! 😉

Aseara, un prieten mi-a rasfoit o mapa cu poezii scrise de el. Unele din ele erau destul de frumoase si patrunzatoare. Mi-a zis ca poate in doua luni va publica o parte din ele.
Printre acele foi, era si o poezie care prima data am auzit-o.
Mi-a placut mult.E scrisa de Adrian Paunescu.

Adrian Paunescu – Oratie de nunta

Astfel dupa tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau deceptii, vreau singuratate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul si eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glont
Ultima speranta, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar gablonz.

Nu-i nici o problema, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta sa neg…
Si cu pasiune, si cu voluptate
Si credeam în tine, vrednic si întreg.

Hai, întinde mâna pentru despartire
Schimba-ti telefonul, ca si eu mi-l schimb
Salutari miresei, salutari la mire,
Poate se rezolva toate între timp.

Întra în multime, nimeni n-o sa stie
Doua, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi tine minte scurta nebunie
Si-ntrebarea noastra fara de raspuns.

Firea ta ciudata n-o voi regasi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu ramâi un mit.
Nunta fericita, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleaca, te-am iubit!

Vezi ca se confirma bârfa despre mine:
Te-am lasat deodata crud si nefiresc
Totusi tine minte, tine bine minte
Te salvez de mine fiindca te iubesc.

Acum o ora, am facut o mica plimbare prin parc. Minunat!!!Totul verde, inflorit, soarele patrunzator printre ramuri, insectele zboara in aer, zumzetul lor – totul la unloc e ceva magnific. Ne-am creat o dispozitie, vazind prospetimea naturii… frumusetea ei.
Am reusit sa fac cateva poze, fiindca chiar am ramas impresionata.




Acesti pomi de castani erau minunati, parca era un brad plin cu luminite de Craciun.

Pacat, ca toata bucuria asta a fost spulberata de un nor negru cu ploaie, de unde am fugit repede. 😦 Nici nu-mi vine a crede ca, atit soare stralucitor a fost acoperit de norii intunecati..

Nu stiam de poezia asta, am citit-o si mi-a placut. O fi , tocmai ”ceasul greu” care dureaza … 😦 , si nu vrea sa treaca…

De multe ori s-a observat ca in momentul cand esti trist, obosit sau dezamagit adopti fara sa vrei o postura cu umerii lasati, fruntea plecata, ochii privind in jos. Deoarece emotiile isi au originea atat in creier, cat si in corp. Starile de bine nu apar decat in momentul cand creierul receptioneaza semnalele adecvate venite de la inima, muschi si piele.

Odata ce ne aflam intr-o stare pesimista, greoaie – mintea se deconecteaza de la momentul prezent si de la mediul inconjurator. Te
”adaptezi ” la o situatie in care incepi sa te complaci, fara sa incerci sa alternezi o atitudine de a iesi la liman.

Trairile interne stau la baza acestui disconfort,emotiile modifica nivelul proceselor fiziologice ce au loc in corpul nostru ;se inroseste fata, tensiune, transpiratie, modificari ale expresiei faciale, privirea, postura, gestica, mersul si alte semne.

Care ar fi o ”terapie” ce te poate scote din starile astea negative?
O fi lectura, discutia cu prietenii, acceptarea unui sfat, mai multa muzica ascultata, mai mult somn, mai multa cafea sau ceai verde consumat… etc.
voi ce spuneti?


mai 2011
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Pagini

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 12 urmăritori

Cele mai bine evaluate